https://publications-prairial.fr/encounters-in-translation/index.php?id=1511 Index terms fr 0 https://publications-prairial.fr/encounters-in-translation/index.php?id=1467 Acest eseu examinează actul traducerii din Gaza ca formă de mărturie a unei lumi pe cale de dispariție, în care limba devine atât o modalitate de supraviețuire, cât și un câmp de bătălie. Confruntat cu o continuă anihilare, traducătorul palestinian ocupă un spațiu liminal, construind o punte între stringența suferinței exprimate în arabă și structurile distante, deseori sterile ale unei alte limbi, care n-a fost niciodată menită să transmită o astfel de devastare. Textul meditează la povara etică presupusă de traducerea unor povestiri născute în ruine, mărturii formulate în intervalul dintre atacuri aeriene, între amintire și amenințarea tăcerii. Fiecare cuvânt trebuie să traverseze un teren marcat de putere, eufemisme și indiferență, ceea ce forțează traducătorul să negocieze o linie fină de demarcație între a îmblânzi suferința în scopul lizibilității și a-i păstra stringența într-o limbă condiționată să neutralizeze durerea. Ancorat în experiența palestiniană, eseul susține că traducerea nu mai este un simplu act lingvistic, ci unul politic și moral, încărcat de refuzul dispariției, împotrivindu-se domesticirii și creând un spațiu pentru voci care poate nu vor supraviețui dincolo de propoziții. Traducând Palestina, traducătorul trudește nu doar să transmită înțelesuri, ci și să păstreze viața, abilitatea de a acționa și amintirea, într-o lume care deseori dorește anihilarea înainte de a oferi atenție. This essay examines the act of translation from Gaza as a form of bearing witness to a disappearing world, where language itself becomes both a vessel of survival and a site of struggle. In the face of ongoing erasure, the Palestinian translator occupies a liminal space, bridging the immediacy of grief experienced in Arabic with the distanced, often sanitized structures of another language that was never designed to carry such devastation. The text meditates on the ethical weight of translating stories born in the rubble, testimonies shaped between airstrikes, between remembrance and the threat of silence. Each word must pass through a terrain marked by power, euphemism, and indifference, forcing the translator to navigate the fine line between softening grief for legibility and preserving its urgency in a language conditioned to neutralize pain. Anchored in the Palestinian experience, the essay contends that translation is no longer merely a linguistic task, but a political and moral one, charged with refusing disappearance, resisting domestication, and holding space for voices that may not survive beyond the sentence. In translating Palestine, the translator labors not only to carry meaning, but to preserve life, agency, and memory in a world that often demands erasure before it offers attention. Cet essai se penche sur l’acte de traduction depuis Gaza et l’entend comme une forme de témoignage sur un monde en voie de disparition, où la langue elle-même devient non seulement un radeau de survie, mais aussi un lieu de lutte. Face à l’effacement progressif de ce monde, les traducteur·rices palestinien·nes occupent un espace liminal, servant de pont entre l’immédiateté de la douleur vécue en arabe et les structures distantes, souvent aseptisées, d’une autre langue qui n’a jamais été conçue pour supporter une telle dévastation. Le texte médite sur le poids éthique de la traduction des récits qui naissent sous les décombres, des témoignages qui prennent forme entre deux raids aériens, entre commémoration et menace de silence. Chaque mot doit se frayer un chemin sur un terrain miné par le pouvoir, l’euphémisme et l’indifférence, forçant les traducteur·rices à chercher un juste équilibre entre l’atténuation de la douleur à des fins de lisibilité et la conservation de son urgence dans une langue prédisposée à neutraliser la souffrance. Ancré dans l’expérience palestinienne, cet essai soutient que la traduction cesse d’être une simple tâche linguistique, et qu'elle devient politique et morale, chargée de refuser la disparition, de résister à l’apprivoisement, et de garder un espace pour des voix qui pourraient ne pas survivre au-delà de la phrase. En traduisant la Palestine, les traducteur·rices œuvrent non seulement au passage du sens mais aussi à la préservation de la vie, de l’agentivité et de la mémoire dans un monde qui a tendance à n’accorder son attention qu’une fois satisfaite son exigence d’effacement.Traduit par Julie Boéri. Accédez à la TRADUCTION FRANÇAISE du texte complet. mer., 15 oct. 2025 18:26:27 +0200 mer., 19 nov. 2025 18:10:24 +0100 https://publications-prairial.fr/encounters-in-translation/index.php?id=1467