Dreptul la sănătate este un drept fundamental al omului, recunoscut în numeroase acorduri juridice internaționale și este obligatoriu pentru statele semnatare ale acestora. Ce anume implică acest drept progresist rămâne vag, însă el include dreptul de a primi informații privitoare la sănătate și la riscurile existente. Așadar, comunicarea corectă și la timp a informațiilor esențiale privind sănătatea publică este crucială, în special în situații de urgență.
Gradul variabil de alfabetizare în domeniul sănătății în cadrul oricărei comunități înseamnă că informațiile privind sănătatea trebuie comunicate într-un mod și un format adecvate, ușor de înțeles și accesibile unui public cât mai larg. Trebuie asigurate servicii de traducere și interpretare pentru vorbitorii de limbi minoritare și străine, pentru a garanta egalitatea și nediscriminarea atunci când limba poate constitui un obstacol. În acest sens, traducătorii trebuie să treacă dincolo de transpunerea cuvintelor dintr-o limbă în alta și să ia în considerare comunicarea în sens larg. Ei trebuie să analizeze factori cum ar fi măsura în care textul este adecvat și accesibil destinatatarilor, nivelul de acces fizic și digital, nivelul conținutului și posibilitatea ca textul în format scris să fie mai potrivit decât mijloacele audiovizuale sau infograficele. Traducerea care nu furnizează o comunicare funcțională pentru a asigura rezultate pozitive în ceea ce privește sănătatea sau care nu poate fi accesată și înțeleasă de publicul țintă din cauza calității sale slabe poate deveni un demers inutil.
Prestigiul scăzut al traducerii în serviciul public (PST) sau al traducerii comunitare, comparativ cu interpretarea în serviciul public, mai vizibilă, și cu alte forme de traducere scrisă, a condus la o cercetare mai redusă, la o lipsă de finanțare publică și la un nivel scăzut de remunerare, formare și oportunități pentru practicieni. Utilizarea din ce în ce mai frecventă a inteligenței artificiale și a tehnologiilor digitale în domeniu reprezintă o provocare suplimentară pentru traducătorii din serviciul public. În consecință, rezultatul este că, atât în situații de urgență, cât și în contextul prestării de servicii publice, traducerea materialelor de acest tip este din ce în ce mai mult încredințată voluntarilor neremunerați și/sau traducătorilor neprofesioniști. Nevoile de comunicare ale publicului țintă nu sunt luate în considerare în mod corespunzător. Lipsa accesibilității și a sensului general, coerent al traducerii o poate face inutilă sau poate chiar conduce la erori de comunicare sau le poate agrava. Acest fapt accentuează vulnerabilitatea și statutul adesea inegal al minorităților și al vorbitorilor de limbi străine.
Mai mult, pe o piață globalizată a serviciilor lingvistice, unde este mai ieftin să se externalizeze traducerile către traducători din Sudul Global, nevoile de comunicare ale comunităților de migranți care trăiesc în diaspora, unde vorbitorii limbii sursă și ai limbii țintă locuiesc în același spațiu fizic și au de-a face cu aceleași autorități și sisteme, deseori nu sunt luate în considerare în mod corespunzător sau sunt înțelese greșit. Acest fapt poate duce la o comunicare greșită sau la erori de informare costisitoare, cum ar fi cele privitoare la accesul la serviciile medicale primare sau modul de a le plăti.
Această situație a atins apogeul în timpul pandemiei de Covid-19, care a fost declarată urgență de sănătate publică la nivel mondial în martie 2020 și încă este în desfășurare. Statele au fost însărcinate să furnizeze informațiile transmise de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) privind riscurile pentru sănătatea publică și să le formuleze într-un limbaj potrivit propriilor comunități. Unele nu au reușit să facă acest lucru, în timp ce altele s-au confruntat cu o lipsă de traducători profesioniști la care să poată apela pentru îndeplinirea sarcinilor, mai ales în cazul limbilor care nu dispun de resurse suficiente sau al celor pentru care sunt rar folosite în traducerile publice. Datorită noutății și modificării rapide a informațiilor și ghidurilor, unele autorități de stat au apelat la voluntari și la organizații terțe, care de cele mai multe ori aveau deja o mai bună comunicare și relații de încredere cu comunitățile în cauză.
Reacția necorespunzătoare a autorităților publice din Regatul Unit, care au tradus în mod incoerent materialele într-un număr redus de limbi ale comunităților, a obligat vorbitorii de limbi străine să se bazeze pe traduceri guvernamentale uneori inexacte și învechite, dacă erau disponibile, sau să recurgă la informații care nu erau relevante în cazul lor, elaborate în limbile lor materne în alte țări, deoarece recomandările nu erau uniforme nici măcar în Regatul Unit. Acest lucru a determinat intervenția voluntarilor sau a sectorului non-profit pentru a acoperi lipsurile.
Prezenta lucrare se concentrează asupra activității principalei organizații neguvernamentale implicate, Doctors of the World UK (DoTW) și a organizațiilor partenere, având ca temă traducerile ghidurilor de sănătate în caz de pandemie la nivel național în Anglia, cea mai mare țară din Regatul Unit, cu o populație de peste 50 de milioane. DoTW a furnizat traduceri ale ghidurilor oficiale pentru Anglia în peste șaizeci de limbi și în formate multimedia, inclusiv video și infografice. Această inițiativă unică și susținută este probabil cel mai mare proiect al sectorului voluntar menit să comunice riscurile pentru sănătatea publică prin traducere oriunde în lume, îndeosebi într-o situație de urgență.
Având la bază un interviu scris cu DoTW, realizat prin e-mail în 2021, analizez strategia adoptată de DoTW la începutul pandemiei, concentrându-mă pe perioada cuprinsă între 2020 și mijlocul anului 2021. Lucrarea utilizează date secundare disponibile public, care scot la lumină procesul și rezultatul. Strategia DoTW este apoi cercetată din perspectiva modelului de asigurare a calității traducerii comunitare Taibi (2018), care consideră traducerea comunitară (serviciu public) drept o formă de autonomizare a comunității. Modelul examinează dacă și cum au fost îndeplinite obiectivele de comunicare și identifică bunele practici, factorii și strategiile necesare unei comunicări reușite a riscurilor prin traducere. Ținând seama de utilizarea din ce în ce mai răspândită a inițiativelor voluntarilor din sectorul public, se analizează, totodată, sustenabilitatea și sfera de aplicare în viitor a intervenției voluntarilor la nivel național pentru a compensa lacunele din traducerile serviciilor publice.
